Gunoiul din fața casei (I)

     Găsesc periodic tot felul de gunoaie ”lăsate” pe ici pe colo. De multe mă împiedic atunci câd ies din casă. Că nesimțirea și prostia este ceva destul de banal, nu-i o noutate. Lăsând însă la o parte gunoaiele ”clasice” (oprește omu' mașina, și cand pleacă abandonează pungulița, coaja de banană, PET-ul, ambalajul de la hot-dog sau tavița de la mititei; stă ca șmecherul pe bancă și bea ceva băutură gen RedBull sau mai știu eu ce apă cu vitamina C și când pleacă abandonează recipientul, deși mai încolo este coș de gunoi), am dat peste niște chestii despre care chiar nu știu ce să cred. Adică încerc să-mi imaginez ce a fost în capul fostului proprietar. Dar să le luăm pe rând.

Casetofonul

     De acord, sunt depășite, nu mai sunt nici ”la modă”, și nu se mai găsesc nici casete. Ce s-o fi gândit omu'? ”Ia să-l iau cu mine, și îl arunc eu undeva...” între blocuri, la 20m de tomberoane de preferat.

     Bănuiesc că unui asemenea individ n-ai ce să-i explici că electronicele ar trebui predate unui centru specializat. Mă întreb totuși cât l-o fi cărat cu el până a găsit locul potrivit...

Cutia pentru papuci

     Ți-ai luat papuci noi. Foarte frumos, poate chiar aveai nevoie, sau, în fine, oricine merită o pereche de papuci noi, măcar din când în când. Ai ieșit încântat din magazin, ai făcut 100m, 500m, 1km (nu știu) și ce ți-ai zis? ”Hai să-i încalț!” Cutia? Ce să mai faci cu ea? Doar și trotuarul e un loc. Cât despre papucii vechi, putem doar să speculăm...

Lenin

     Asta este cireașa de pe tort și motivul pentru care m-am hotarât să deschid acest blog. Ies într-o dimineață din casă și găsesc pe cutia care protejează ceva instalație de gaz de la intrare niște cărți. Inițial am crezut că poate cineva se mută sau ceva asemănător și le-a pus acolo până a deschis ușa sau așa ceva. Seara erau tot acolo, și m-am gândit că le-o fi uitat, cine știe... A doua zi dimineață însă erau în același loc, neatinse, și curiozitatea m-a împins să arunc o privire. Nu mică mi-a fost mirarea să constat că am în față scrierile lui Lenin (3 volume, versiunea în limba maghiară). Coperți din piele, hârtie fină, ce mai... pe potriva scriitorului.

     Mă gândesc cum le-a răbdat proprietarul în bibliotecă... Tot le-a șters de praf... să le păstreze, să le arunce... Și intr-o zi ce și-a zis? ”Tovarășu' Lenin, hai să facem o plimbare!”. 

     Lenin a mai zăcut o zi pe suportul instalației de gaz. Mi-am zis că dacă îl găsesc și în a 4-a zi acolo, îi curm eu suferința (adică la reciclat cu el, măcar ceva bun să iasă de pe urma tovarășului). Cineva a fost însă mai milos, și undeva între ziua 3 și 4 l-a mutat într-un loc mai bun...